Carte de tarot#4

M-am simtit obligat!Am simtit inca de acum o luna ca trebuie sa inchei,sa termin cu prostiile.Am vrut inca de pe atunci sa-l opresc,sa-l sterg din mediul asta si sa-l pastrez ca amintire printre notitele din telefon.Dar m-am simtit obligat sa mai scriu si partea asta si am avut nevoie de ceva timp sa o formulez.Greu,30 de nopti in care am scris si rescris aceleasi chestii.Nu ma asteptam sa-mi fie atat de dificil,dar asta nu pentru ca nu am stiut ce prostii sa mai scriu,ci pentru ca o parte din mine nu-si doreste sa incheie.

Ar trebui sa mentionez ca s-a numit „Carte de tarot”pentru ca adesea o iscaleam in joaca cu o inima neagra.Ce putea fi mai abstract decat acest nume?Nici macar nu exista „inima neagra”in acel pachet de carti,dar cu toate astea nu stiu daca tot ce am scris eu a fost fictiv.

Am pastrat aproape tot ce mi-a oferit ea,de la zambete pana la nervi.Am pastrat amintiri in care m-a scos din sarite,amintiri pe care le povestesc si rad de parca as avea sindromul Stockholm.Jur ca iubeam pana si nervii pe care mii facea.Am vorbit despre bipolaritatea ei.Si asta iubeam…O iubeam cu toate calitatile si defectele ei.De fapt,cred ca m-am indragostit de defectele ei inainte de toate…iubeam sa tin minte cat pentru doua persoane,sa fiu responsabilul din relatie,sa fiu ultimul care se enerveaza dintre noi doi,sa-mi fortez vederea,dar si sa fiu motivul zambetului ei.Si m-am facut salahor petru fericirea ei pana cand s-a terminat.Fara incertitudine:te iubeam.

Am pornit la drum impreuna in urma cu vreun an si jumatate.Nu ne-am imaginat nici unul ca o sa avem o relatie asa ca am pus stop,dar totodata am sperat ca ne vom mai intalni.Am avut nevoie de fix un an ca sa ne dam seama ca noi chiar ne dorim o relatie si inca de vreo luna ca sa ma faca sa cred ca iubirea exista si nu este o simpla cutuma.Mi-a furat un „te iubesc” prima data,apoi i-am vorbit despre „destin”in timp ce-i fierbeam cartofi; si cum ea m-a facut sa cred in iubire,sper ca si eu am facut-o sa creada in destin.Trei luni mai tarziu am ales sa-mi pictez destinul meu.

S-a terminat,s-a scurs putin cate putin din tot ce-am cladit sau din tot ce planuiam sa cladim.Sper sa fie ultima patanie de genul,ca doar na,acum sunt un „nenorocit”.Cel mai mare defect pe care-l duc:sinceritatea!Sa mor daca nu-mi doresc macar sa par altfel,daca nu pot sa simt altfel.Si vreau sa ma opresc si din scris,nu numai din postat,dar ma intreb mereu daca tu poti da uitare totului,trecutului,iubirii pe care mi-o impartaseai,sau ma rog,despre care-mi vorbeai,iubindu-l pe el. Si uite asa imi vin ideile…

Acum razi,distreaza-te,fii fericita alaturi de el,oricare ar fi el,fii fericita si atat,dar poate vreodata pe lumea asta,destinul,cel despre care vorbeam acum ceva timp,mi te va scoate in fata,iar tu,ca o femeie asa cum te prezinti,sa uiti in ochii mei si sa-mi spui ca ai gresit sau daca nu,sa dai vina pe mine.Oricum stim amandoi adevarul.

Sfarsit de poveste sau final!

Carte de tarot #3

As avea atat de multe de scris incat nu stiu cu ce sa incep.As scrie despre mine,despre tine,ori simplu  despre noi.As povesti despre fiecare idila prosteasca,dar imi doresc sa stagnez in povestea asta.Sa fie vreo trei luni de neimpreuna in care incerc sa-mi dau seama ce nu a mers,ce s-a intamplat sau cine a gresit.Nu s-a terminat pentru ca nu a mai mers,ci pentru ca cel putin unul dintre noi a gresit.Oare ne-am gresit reciproc?Adorm scriind notite pe care la sfarsit oricum le sterg.Cuvinte pe care as vrea sa i le trimit in 4 mesaje.Sa-i spun cine a gresit,sa-i spun ca este o fraiera,ca nu este omul care vrea sa para,ca-mi este dor.Dar ma opresc.Nu stiu cine a gresit cu adevarat si asta mi le anuleaza pe toate.As incepe cu un “Buna necunoscuto” sau…aiurea.

Exista conceptul ala cum ca “imi este mai bine acum”,dar oare ai nopti in care stai pe ganduri?Si tu?!Nopti in care stai si incerci sa-ti pui ordine in toate gandurile,in care te gandesti daca te-ai schimbat cu adevarat,in care mai citesti si recitesti un blog si arunci  un ochi pe niste poze?Aiurea.

Primul gand pe care l-am avut cand am inceput sa scriu a fost sa scriu despre voi,femeile societatii.Despre femeia in general,care este construita sa nu stie ce vrea.Femeia care oscileaza intre bine si rau,atentie si indiferenta.As fi ipocrit daca nu as recunoaste ca nu sunt intocmai stereotipul indiferentei.Pe unde dai cu ochii vezi femei ce se plang de barbatii badarani,”fraierii aia care nu stiu sa ne iubeasca” sau “golanii care nu vor decat desfatari”.Si uite asa se ajunge la ideea ca noi barbatii suntem niste bovine,niste nenorociti.Dar ce este de facut cand situatia este total invers?Cand primesti atentie si alte chestii siropoase,iar tu ca femeie nu stii sa le apreciezi?Cred ca este momentul cand acei “barbatii” devin unii ca ei.Cand se gandesc daca merita sau nu sa incerci sa intelegi femeia,ori daca nu mai bine esti indiferent si atat.Devin sau nu niste nenorociti din simpli nemernici.Sunt nemernici pentru ca babalaii astia care cica stiu sa iubeasca,se fac foarte comozi in inimi.Aiurea si asta!Adam spune ca pe un nemernic nu-l intereseaza niciodata trecutul,iar viitorul nu-l sperie.A exprimat 1000 de cuvinte intr-o fraza.A mai zis si ca daca dezamagesti un individ de genul,el va sti ca nu a pierdut nimic.Eu am ales sa fumez tigari cu tine pana mi te-am facut muza,ca mai apoi sa te fac sa intelegi ca sunt un simplu nemernic ce a ales sa-si dea coate spre inima ta.De acolo si numele ciudat,nemernicul.Fa un pas.Hai sa pasim si atat.Aiurea.

Carte de tarot#2

Ce rost are sa mint?!Am inceput sa scriu din cauza unei foste.Mi-am dat seama la momentul respectiv ca este singurul lucru care ma linisteste atunci cand creierul sau sticlele de vin imi spun “Da-i mesaj”.Dar ca sa clarific un lucru,nu este vorba despre “ea” din precedentul,ci de o straina din trecutu-mi.Am inceput cu o notita in telefon,cu un post pe tumblr si am ajuns sa fac asta.Toata treaba asta cu blogul i se datoreaza “ei”,nenorocita de care va povesteam in precedenta parte.Si jur ca daca imi spunea cineva ca asa va fi cand incepi sa publici,nu credeam.Nu credeam vreodata ca o sa primesc mesaje  pentru prostiile mele,ca o sa ma intrebe lumea cand mai postez sau ca vreo 130 de persoane intra la mine pe respectiva pagina.Toate astea clar i se datoreaza “ei”,jos palaria.Si cand scrii prima parte si ai asemenea feedback te gandesti automat ca si partea a doua trebuie sa fie cel putin la fel de ok.Asa ca ce faci?Scrii notite peste notite si te gandesti daca mai merita sau nu sa scrii despre nebuna aia.

La urma urmei,ce sa mai scrii despre ea?Am scris ca este frumoasa,ca este bipolara si ca mi-a oferit toate motivele sa-mi zambesc in minte atunci cand o vad.In schimb,n-am abordat problema increderii.M-am tot gandit in ultimele doua saptamani daca un titlu bun ar fi “Ofera-i incredere sau un ramas-bun”.Am fost pus in situatia asta.In situatia de a fi nevoit sa-i ofer increderea pe care si-o dorea,desi ma astepam ca in orice moment sa-mi greseasca.Si dupa cum e si vorba aia,de ce mi-a fost frica,de aia am primit una-n cap.M-am tot gandit in decursul relatiei si am incercat sa o inteleg.Nu am fost cel mai imoral om,am acceptat toate prostiile,m-a dezamagit o data si am trecut cu vederea si tot asa.Am inteles si cu toate astea am incercat sa-i ofer incredere,incredere oarba.M-am gandit daca sa fac asta sau sa o iubesc,asa ca mi-am pus problema altfel.O iubesc,ea imi spune ca ma iubeste,deci nu are de ce sa-mi greseasca.Si sa mor daca nu am crezut in principiul asta mult timp.Pus in fata faptului implinit,mi-am dat seama.Poate am facut o alegere gresita,poate nu,dar imi asum.Eu imi imaginam ca am totul sub control,dar singurul control pe care-l aveam era ala a lu’ Deliric.Atat!Cu atat am si ramas de altfel.

A trecut ceva timp de cand nu mai stim nimic unul de celalalt,dar trebuie sa recunoastem ca fiecare face ce este mai bine pentru el.Eu cu ale mele prostii,ea cu a ei audienta.Si n-as fi domn daca n-as recunoaste ca am ales sa renunt odata cu ea la toate viciile.De fapt,singurul viciu de care mai atarn este un pahar de vin pe care-l beau,uitandu-ma la tine.Este oare anotimpul lui Miles Davis?!

Cand iubesti un om n-ai cum sa-l inlocuiesti,n-ai cum sa-l uiti intr-o luna,doua,trei.Daca ai tinut cu adevarat,ai sa te opresti si cu siguranta vei lua o pauza.Doare sa vezi ca cineva te-a inlocuit intr-o fractiune de secunda,cu o multime de straini.N-as fi crezut-o asa!Eu astazi ma vindec,maine  ma voi intoarce mai puternic,mai fericit.Si daca am sa ma indragostesc iar de tine,o sa-mi asum fapta.

Sunt una cu inima,un ciudat.Si mi-am daruit inima sa cunosc nebunia si intelepciunea in acelasi timp.Nu-mi pot ucide sufletul si totusi trebuie.Ar trebui sa-mi inchid ochii si sa renunt la cutuma si totusi nu vreau.

Carte de tarot#1

Sa fie vreo doi ani de notite in care am tot incercat sa-mi fac curaj pentru treaba asta.Ce am de pierdut?Demnitate?Traim intr-o societate in care as putea sa-mi joc cartea ca voi fi judecat,dar sa fie asta o problema?Nu-ti pierde timp pretios,nu te opri sa citesti.Ignora.
O sa fie despre o ea,ca doar na,despre asta scrie toate lumea.Si cum toate sunt diferite,a mea m-a terminat.A inceput cu o prostie,cu o joaca de-a “soarecele si pisica”,in care ne jucam rolul.Insasi relatia noastra a inceput cu o pauza.Serios!Am inceput cu o pauza de doua saptamani in care m-am chinuit sa aflu cine este ciudata care mi-a spart mintile.Si as fi putut sa o caut mult si bine!Nenorocita avea cel mai ciudat nume pe care si-l putea imagina cineva.Bineinteles ca am profitat si asa m-am si bagat in seama.Cica asta a si impresionat-o.Aiurea!Eu n-am facut decat sa ma iau de ea si de numele ei.
Asa am inceput un blog sau o poveste.Un an si jumatate in care mi-am varsat amarul in notite tumblrish.De fapt,chiar am si un tumblr care o aduce mai mult sau mai putin in lumea mea.Da,sunt “ultimul mohican” care inca mai are tumblr.Poate unul dintre putinii baieti de pe planeta asta care-si mai pierde nopti printre chestii femeiesti.Si cu capul plecat,imi recunosc greseala.
Revenind,asa ne-am cunoscut noi.Intamplator pe pamanat,ea pe o parte,iar eu pe cealalta.Am inceput acel
“first date” cautand lucruri in comun.Si sa mor daca nu parea sufletul pereche.Au fost momente cand chiar am crezut ca este un singur suflet in doua corpuri.M-am indragostit de niste ochi mari,de un zambet dinala “VictoriaS” si de multi de “pe care”.Tipa nu numai ca parea desteapta,chiar era.Si unde sa mai pui ca avea un caracter ca lacrima.Cred ca asta m-a si impins sa fac trecerea de la “fluturi in stomac” la iubire.
Si bineinteles,a existat si un sfarsit.O relatie discontinua cu un final maret.Voia sa-i dau fericirea.Voia sa-i dau atentia mea.I le-am oferit cat am putu de bine,dar tot ce am primit in schimb n-au fost decat reprosuri si nemultumiri.Am acceptat,am asteptat si am incercat in fiecare zi sa-i demonstrez ca nu este o simpla femeie,iar eu nu reprezint stereotipul barbatului obisnuit.Am incercat sa o ridic deasupra tuturor crezand ca o sa cadem impreuna.Mi-am cerut scuze de nenumarate ori doar pentru a nu porni un razboi,pana intr-un final cand am ales sa-mi iau ramas-bun.Ea a vrut sa plece,iar acum nu exista loc de regrete.Dorinta ei a fost peste puterile mele de a o tine langa mine.Aiurea!M-am indragostit de cea mai bipolara chestie din lume;o bipolaritate cum n-am mai intalnit,care m-a distrus si reparat de mii de ori.Ma gandeam ca luptam amandoi pentru aceeasi dorinta,ma gandeam ca-mi dau sufletul sa lupt pentru ea si ca exista acel viceversa.Trag linie dupa atata timp si-mi dau seama ca a iubit cu adevarat doar cel ce nu s-a putut opri,ca au fost mii de “te iubesc” si ca nu stiu pe care sa-l cred,care a fost sincer.
Pana si inceputul a fost greu.N-am fost prieteni.Am trecut de la straini la relatie si invers.Si poate nu m-au interesat femeile  ce au defilat prin viata mea si nici pe ea fraierii de care-mi povestea.Toti fraierii tai,toate curvele  mele.Nu m-a interesat atat de mult trecutul,in schimb imi doream sa traiesc viitorul langa acel caracter.Nu i-am cerut decat exclusivitate in suflet.Stiam ca daca ma va insela,va calca in picioare tot.Acum,dupa un an si jumatate in care te-am vazut o perfectiune mioapa,dupa atat timp de “neimpreuna”,nu fac decat sa plec capul,sa zambesc si sa ma bucur ca am ce sa scriu.