Ce rost are sa mint?!Am inceput sa scriu din cauza unei foste.Mi-am dat seama la momentul respectiv ca este singurul lucru care ma linisteste atunci cand creierul sau sticlele de vin imi spun “Da-i mesaj”.Dar ca sa clarific un lucru,nu este vorba despre “ea” din precedentul,ci de o straina din trecutu-mi.Am inceput cu o notita in telefon,cu un post pe tumblr si am ajuns sa fac asta.Toata treaba asta cu blogul i se datoreaza “ei”,nenorocita de care va povesteam in precedenta parte.Si jur ca daca imi spunea cineva ca asa va fi cand incepi sa publici,nu credeam.Nu credeam vreodata ca o sa primesc mesaje  pentru prostiile mele,ca o sa ma intrebe lumea cand mai postez sau ca vreo 130 de persoane intra la mine pe respectiva pagina.Toate astea clar i se datoreaza “ei”,jos palaria.Si cand scrii prima parte si ai asemenea feedback te gandesti automat ca si partea a doua trebuie sa fie cel putin la fel de ok.Asa ca ce faci?Scrii notite peste notite si te gandesti daca mai merita sau nu sa scrii despre nebuna aia.

La urma urmei,ce sa mai scrii despre ea?Am scris ca este frumoasa,ca este bipolara si ca mi-a oferit toate motivele sa-mi zambesc in minte atunci cand o vad.In schimb,n-am abordat problema increderii.M-am tot gandit in ultimele doua saptamani daca un titlu bun ar fi “Ofera-i incredere sau un ramas-bun”.Am fost pus in situatia asta.In situatia de a fi nevoit sa-i ofer increderea pe care si-o dorea,desi ma astepam ca in orice moment sa-mi greseasca.Si dupa cum e si vorba aia,de ce mi-a fost frica,de aia am primit una-n cap.M-am tot gandit in decursul relatiei si am incercat sa o inteleg.Nu am fost cel mai imoral om,am acceptat toate prostiile,m-a dezamagit o data si am trecut cu vederea si tot asa.Am inteles si cu toate astea am incercat sa-i ofer incredere,incredere oarba.M-am gandit daca sa fac asta sau sa o iubesc,asa ca mi-am pus problema altfel.O iubesc,ea imi spune ca ma iubeste,deci nu are de ce sa-mi greseasca.Si sa mor daca nu am crezut in principiul asta mult timp.Pus in fata faptului implinit,mi-am dat seama.Poate am facut o alegere gresita,poate nu,dar imi asum.Eu imi imaginam ca am totul sub control,dar singurul control pe care-l aveam era ala a lu’ Deliric.Atat!Cu atat am si ramas de altfel.

A trecut ceva timp de cand nu mai stim nimic unul de celalalt,dar trebuie sa recunoastem ca fiecare face ce este mai bine pentru el.Eu cu ale mele prostii,ea cu a ei audienta.Si n-as fi domn daca n-as recunoaste ca am ales sa renunt odata cu ea la toate viciile.De fapt,singurul viciu de care mai atarn este un pahar de vin pe care-l beau,uitandu-ma la tine.Este oare anotimpul lui Miles Davis?!

Cand iubesti un om n-ai cum sa-l inlocuiesti,n-ai cum sa-l uiti intr-o luna,doua,trei.Daca ai tinut cu adevarat,ai sa te opresti si cu siguranta vei lua o pauza.Doare sa vezi ca cineva te-a inlocuit intr-o fractiune de secunda,cu o multime de straini.N-as fi crezut-o asa!Eu astazi ma vindec,maine  ma voi intoarce mai puternic,mai fericit.Si daca am sa ma indragostesc iar de tine,o sa-mi asum fapta.

Sunt una cu inima,un ciudat.Si mi-am daruit inima sa cunosc nebunia si intelepciunea in acelasi timp.Nu-mi pot ucide sufletul si totusi trebuie.Ar trebui sa-mi inchid ochii si sa renunt la cutuma si totusi nu vreau.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s